Ce se mai poate spune nou despre Spania?!
Spania: destinatia hoardelor de turisti sau ‘guiris’ si locul unde multi romani au gasit a doua casa. Spania: chitara acustica, tapas si ‘vida en la calle’. Spania…!
De data asta, mi-am propus sa merg pe urmele maurilor, traversand stramtoarea Gibraltar, pana in Maroc!
Trecerea arabilor sau maurilor (din gr. inchis la culoare) in Sudul Peninsulei Iberice, care a durat nu mai putin de 700 de ani (711 -1492), a lasat urme importante, de la peisajul urban, muzica, limba si pana la fizionomia localnicilor, care se estimeaza ca au in proportie de 10% descendenta din Nordul Africii.
Oraselele vechiului emirat Al-Andalus pastreaza stradutele inguste, ca sa fereasca trecatorii de soarele arzator din timpul verii. Casele au curti interioare pline de vegetatie, din care nu lipsesc fantanile din ceramica.
Reconquista finalizata in 1592, aproximativ in aceeasi perioada cu descoperirea Americii, a marcat pentru Spania inceputul perioadei de imperiu colonial.
Multe moschei au fost transformate in catedrale. Nu este cazul catedralei din Granada, ceva mai noua, dar este cazul faimoasei Catedrale din Cordoba sau La Mezquita.
De la Tarifa, in Sudul Spaniei, am trecut cu bacul la Tanger, in Nordul Marocului.
Tanger mi s-a parut mic si saracacios. Intre stradutele inguste, cu garduri darapanate, am gasit aceasta nestemata. Parfumeria insa era inchisa.
Volubilis a fost un oras roman, la granita imperiului. Numele inseamna un fel de petunie salbatica.
Interesant este ca marocanii s-au alimentat secole de-a randul cu materiale de constructii din vechiul sit roman, multe moschei din Maroc avand coloane de marmura de la Volubilis.
A urmat Chefchaouen, un orasel cu case albe, construite in terase. Transportul pe strazile in guste din Medina din Chefchaouen se face cu ajutorul magarilor.
Pe drumuri se vad la tot pasul pastori berberi, cu palariile si cosurile lor colorate. Branza lor este moale si putin sarata. Se aseamana cu casul nostru sau ricotta.
Fez mi s-a parut mai putin interesant, mai ales ca am avut un ghid localnic, interesat doar sa ne duca in diverse pravalii pentru comision.
Celebra vopsitorie din Fez era inchisa pentru renovare.
Vanzatorii sunt prietenosi si daca te uiti, iti dau sa gusti.
Am gustat un fel de drob. Favoritele mele au fost lamaile murate in saramura…un deliciu. Cu prima ocazie o sa incerc sa murez si eu cateva.
In toate oraselele din Nordul Marocului exista cate un cartier Andaluz si unul evreiesc pentru ca reconquista a generat un val de refugiati musulmani si apoi evrei.
In sec al XV-lea, spre finalul Reconquistei, se petrece o radicalizare a catolicismului in Spania. Ferdinad de Aragon si Isabela de Castilia, incep Inchizitia. Era vizata populatia noncatolica din Sudul Spaniei, care a fost obligata prin doua decrete, fie sa se converteasca, fie sa plece.
Rabat este un oras modern, unde familia regala detine un intreg cartier privat.
In Casablanca am fost in faimosul Rick’s Cafe, locul unde s-au filmat scene din pelicula Casablanca. Trebuie sa recunosc ca nu am vazut-o.
Nimic memorabil despre cocktailuri. Aveau insa muzica live, de pian.
Din Casablanca, am plecat spre Marrakech, cel mai turistic oras din Maroc.
Marrakech are o piata centrala imensa, unde seara se aduna dansatori berberi, imblanzitori de serpi si oameni de toate felurile iesiti sa vada sau sa fie vazuti. Insa viata de noapte se petrece in cartierele selecte din oras, unde straini, mai ales francezi si localnici iau cine fastuoase, imbracati in haine europene, ce le pun in evidenta pielea brozata.
Multi francezi au resedinte in Marrakesh, si vin mai ales iarna, ca sa fuga de frig.
In Marrakech, calatoria mea in Maroc s-a incheiat. À bientôt! Biss’lama!
